Cum ne respectam ISTORIA

__________________________________________________________________

† † † † †

Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă”

"Friede denen, die kommen; Freude denen, die bleiben; Segen denen, die gehen"

__________________________________________________________________

 

1. A fost Sf. Andrei cel Întâi chemat Πρωτόκλητος Apostolul Românilor ?

2. Este admisibil ca autoritățile de Stat și Academia Română să permită o astfel de batjocorire a istoriei românești și a domnitorilor acesteia, prin tolerarea și răspândirea neadevărurillor, care circulă despre Dracula, numai de dragul turismului ?

3. Nu au românii folclor, obiceiuri și tradiții vechi destule, care ar trebui practicate, încurajate, dezvoltate sau chiar rechemate la viață, pentru a nu apela la importuri chicioase, cum ar fi halloween și alte americanisme de prost gust ?

 

1. A fost Sf. Andrei cel Întâi chemat Πρωτόκλητος Apostolul Românilor ?

 

În volumul II/5, din seria Pentarhia, Cluj/Napoca, 2014 am explicat cum toate popoarele din jurul bazinului Mării Negre și-l revendică pe Sf. Andrei, ca Apostol „național”: de la locuitorii din jurul Trapezuntului (Anatolia de nord), Lazica (Georgia de vest), Abhazia (Georgia de nord-vest), Rusia de sud, Krasnodar, Crimeea (cu Nova Rosia), Scythia, Bulgaria de est, ba chiar și Epirul (Grecia) și Capadocia (Turcia), iar de prin anul 270, episcopii de Byzantion (Constantinopolul de după anul 330) se considerau urmași ai Sf. Andrei în acest scaun vlădicesc, devenit apoi patriarhal. Sf. Apostol Andrei a murit la Patras, în anul c. 60 d.Hr. Eu nu-mi pot închipui cum ar fi reușit sărmanul Apostol Andrei să străbată distanțe atât de mari, călare pre magariu, că avioane cu reacție nu existau pe vremea aceea, nici trenuri de mare viteză, nici limuzine de lux, și, în același timp, să facă misiuni și la Byzantion, unde ar fi fost „episcopul locului” sau primul întemeietor al comunității și al „scaunului” de acolo ? Vezi Pentarhia, vol II/5, p. 47, 111, 228. Legenda cu „Peștera lui Andrei”, din Dobrogea a fost o invenție a secolului al XIX-lea, din a doua jumătate a acestuia, în faza de formare a Statului Român modern, a acordării avtochefaliei și a dezvoltării naționalismului, în întreaga Europă și mai ales la popoarele din fostele imperii Otoman, Austro-Ungar și Rus. Nu este nimic rău, dar nu putem permite să forțăm istoria sau chiar să o falsificăm, de dragul naționalismului. Se știe că până prin secolul al X-lea creștinismul și păgânismul la români a conviețuit în insule, adică în zone învecinate sau suprapuse, cu șanse de dezvoltare sau de regres, în funcție de condițiile de pace sau de influență dintr-o parte sau alta. Creștinismul înfloritor al daco-românilor (aici s-ar putea vorbi de creștinismul andrean ?) a fost distrus după secolul al VI-lea, de invaziile avarilor și slavilor, cu toată salba de episcopii, de pe malul Dunării. El a prins din nou viață, după încreștinarea bulgarilor, de prin secolul al IX-lea. Așa se explică și slavona din Biserica Românească, precum și bogata supraviețuire sau suprapunere a obiceiurilor păgâne peste cele creștine sau împreună cu acestea, la români, până în zilele noastre.

În final, noi nu avem dreptul să spunem că am fost încreștinați de Apostolul Andrei, pentru că acest lucru a fost un fenomen de durată, extins de-a lungul mai multor secole, cu intreruperi și stimulări, în funcție de conjunturile locale. Putem eventual spune cu prudeță că poate am avut norocul, ca ucenicii lui Andrei să fi trecut prin aceste părți, lucru făcut cu multă discreție, pentru că religia creștină era ilicită, până în anul 313. De un Episcop al Tomisului avem cunoștință doar din anul c. 369, fapt care nu însemnează să nu fi existat altul sau alții și mai înainte...

 

2. Este admisibil ca autoritățile de Stat și Academia Română să permită o astfel de batjocorire a istoriei românești și a domnitorilor acesteia, prin tolerarea și răspândirea neadevărurillor, care circulă despre Dracula, numai de dragul turismului ?

 

Povestea despre Dracula a fost inventată în afara României, de oameni care fie că n-au cunoscut istoria noastră, fie au fost de rea credință, fie au asociat-o legendelor despre fantomele din castelele sau burgurile scoțiene. Indiferent de modul în care a fost scornită această legendă, românii n-ar fi trebuit să o și înghită și să o digere cu atâta ușurință, pentru că noi nu suntem neam de „vampiri”. Mă mir însă de autorități, de intelectuali, de dascăli și mai ales de Academia Română că n-au luat și nu iau atitudine față de acest flagel intelectual și cultural, numai de dragul turismului. Românii trebuie să-și pună la punct drumurile, să facă autostrăzi, să disciplineze personalul care se ocupă de străini și atunci vor veni turiștii, nu va fi nevoie să-și falsifice și să-și batjocorească propria istorie națională.

 

3. Nu au românii folclor, obiceiuri și tradiții vechi destule, care ar trebui practicate, încurajate, dezvoltate sau chiar rechemate la viață, pentru a nu apela la importuri chicioase, cum ar fi halloween și alte americanisme de prost gust?

 

În anii '90, când halloween-ul a apărut în Austria eu am crezut că este ceva efemer, copiii au văzut la televizor o prostie și acum imită, pentru că deh, sunt copii. Eram paroh și sincer să fiu, n-am acordat atenție deosebită acestui fenomen. Pe măsură ce anii treceau, mi-am dat seama cât de periculos este, cu atât mai mult că se petrecea pe 31 octombrie, în ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinților, când se fac și procesiuni și rugăciuni la cimitir, pentru cei trecuți la Domnul. Creștinii împodobesc mormintele, aduc flori, aprind lumânări, iar copiii umblă de la casă la casă ori pe stradă, speriind lumea, care nu le dă ceva de pomană. Atunci mi-am dat seama de gravitatea problemei. N-a trecut mult timp și „jocul” acesta a fost importat și de români, că nu se putea altfel, conaționalii mei ar fi tușit, dacă n-ar fi imitat tot ce se întâmplă în vest.

 

Un alt fenomen îngrijorător este că mass-media nu prea pregătește poporul pentru semnificația marilor sărbători creștine, Crăciunul Sfintele Paști etc., ci cultivă numai unele obiceiuri cu importanță colaterală sau mercantilă: bradul sau pomul de „iarnă”, nu de Crăciun; Moș Crăciun aduce daruri, că Nașterea lui Iisus Hristos n-are importanță; iepurașul aduce ouă de Paști, iar Învierea Lui Hristos din morți trece pe ultimul plan etc. Se împodobesc orașele cu beculețe, se cântă colinzi, înainte ca rânduiala noastră să permită acest lucru; nu se mai ține rânduiala „ignatului”, din 20 decembrie, când puteau fi tăiați porcii și alte animale, pentru ospățul de Crăciun; înainte de ignat (Sf. Ignatie Teoforul al Antiohiei) era interzisă sacrificarea animalelor, pentru ca lumea să nu fie tentată să se abată de la postul de carne, lapte (produse lactate) și ouă. În Occident comerțul și turismul au distrus toată simbolica și importanța mistică a sărbătorilor creștine, iar acum se începe același lucru în România. Cel mai mare deserviciu în acest sens îl face credinței creștine televizorul, radio și toate reclamele de prost gust cu mâncăruri și cadouri aiurea. Conducătorii cultelor creștine din Țară ar trebui să ia atitudine față de acest pericol care paște identitatea creștină a locuitorilor României. Nu este totul în viață numai banul sau veniturile comerciale.

 

Preot Dr. Ioan Marin Mălinaș, Austria

 

 

 

Parohia Română Unită

"Preasfânta Treime"

TRAUNSTEIN - Germania